Osteodensitometria (DXA) este metoda de referință pentru determinarea densității minerale osoase și implicit a determinării existenței sau nu a osteoporozei. Osul prezintă trei componente structurale: o rețea proteică, în ochiurile căreia se află celule osoase și săruri de calciu care impregnează rețeaua de proteine. Conținutul de calciu al osului este maxim în jurul vârstei de 40 de ani, rămâne relativ staționar până spre 50 de ani, după carea scade treptat. Momentul de cotitură este reprezentat de instalarea menopauzei, când se reduce drastic cantitatea de hormoni estrogeni care fixează calciul în os.
În consecință, densitatea minerală osoasă, adica conținutul de calciu al osului scade după menopauză, fără a fi obligatoriu însă să se ajungă la osteoporoză. La bărbat osteoporoza apare în medie cu 10 ani mai târziu decât la femeie.
Cele mai frecvente fracturi pe oasele osteoporotice sunt: fractura tasare de corp vertebral, fractura de col femural și fractura distală de antebraț. De aceea, segmentele țintă pentru examinare DXA sunt coloana lombară si cele 2 șolduri. A treia regiune care poate fi examinată este treimea medie a antebrațului, dar aceasta regiune este de obicei ținută ca rezervă în cazul imposibilității de a investiga coloana lombară sau șoldurile (de exemplu la pacientele cu proteză de șold sau tije metalice în coloană).
Examinare DXA whole body, deși folosește aceeași tehnică și același aparat nu este folosită de rutină pentru determinarea densității minerale osoase, ci ai ales a procentului de grăsime din diferitele regiuni ale corpului. Este o determinare directă și precisă, spre deosebire de celelalte metode de estimare folosite de nutriționiști.
Consultația radio-imagistică este recomandată pentru o explicare amanunțită a rezultatelor investigațiilor efectuate.